Concediul nostru nu a insemnat numai Christian Tour si mizeriile create de ei (semnalate si de altii aici si aici si aici si aici si aici si aici si...).
A insemnat si concediul creat practic de noi.
In primul si in primul rand ma bucur ca am reusit sa vizitam plaja Navagio, una din cele mai frumoase din Europa. Nisipul alb si extrem de fin, pietricelele albe, apa curata si... minunata, dar si epava (de ce nu?), mi-au placut foarte mult.
Pesterile "mancate" de apa (intre Zakynthos si Italia nu este decat apa), broastele testoase Caretta - Caretta (ocrotite de lege), flora extrem de frumoasa si numeroasele biserici "venetiene" sunt alte cateva atractii ale insulei.
Zakynthos sau Zante este si numele capitalei insulei, fiind locul natal al lui Dionisios Solomos, poetul national al grecilor. Zona portului este minunata, la fel si monumentele istorice. Din pacate, muzeul era inchis din cauza grevei.
miercuri, 29 iunie 2011
luni, 27 iunie 2011
Vacanta "de vis" in Zakynthos (III)
Revin cu partea a treia (si ultima) a peripetiilor din concediu.
La cateva minute dupa ce ajungi la destinatie (pentru a nu avea timp sa vezi ce si cum), agentia lu' peste iti propune excursii, la pret dublu sau chiar triplu fata de cele din oras, pe care trebuie sa le cumperi pentru ca "altfel nu vei mai avea ocazia sa vezi imprejurimile". Caz concret: in cazul nostru, agentia oferea, pentru aproximativ 40 de euro, excursii in jurul insulei si, "daca vremea e frumoasa", posibilitatea de pozat (din departare) plaja Navagio (principala atractie a insulei). Plus inca vreo doua prostii (vizita la nea Gigel acasa sa'ti arate ulei de masline extravirgin etcetera). In oras, puteai gasi la orice pas cam acelasi pachet pentru 18-22 de euro. Unde mai pui ca noi am stat pe plaja aproximativ o ora.
Drumul spre casa a fost la fel de obositor. Mai intai am fost nevoiti sa asteptam vreo opt ore in holul hotelului (timp in care ne-am plimbat, am facut plaja etc.). Autocarul a fost mai bun, dar insotitorul de grup a ramas acelasi. La granita cu bulgarii i se spune "doamnei" Adriana ca sunt opt persoane care trebuie sa isi continue drumul spre Moldova si ca ar trebui sa sune la agentie din timp. Bineinteles ca am ajuns in Bucuresti, dar agentia nu ne pusese la dispozitie niciun mijloc de transport catre... acasa. Dupa o cearta cu insotitoarea (care nu sunase sa anunte agentia ca mai sunt si niste... moldoveni) si dupa multe telefoane la agentie, am primit un... om. Un domn Paraschiv a venit si ne-a... trombonit. Ca masina e la Baneasa, ca avionul a avut intarziere (care avion?). Pana la urma a renuntat la faza cu avionul si a recunoscut ca e vina lor. Dupa vreo jumatate de ora a venit un Mercedes Vito. Ulterior aveam sa aflam ca agentia apelase la o alta firma (de transport persoane) si ca, din cauza neglijentei, Christian Tour (sper sa nu ne mai intersectam vreodata!) trebuie sa plateasca pentru transportul celor opt moldoveni circa 600 de euro.
Grecii pe care i-am intalnit pe insula mi s-au parut foarte smecheri. Mai toti stiu engleza (motiv pentru care nu am invatat prea multe cuvinte in greaca) si multi incearca sa te fure. O bijuterie de 2,2 grame, e batuta in casa de 2,3 grame. Ti se iarta faptul ca nu ai 20 de eurocenti. Tu ramai cu impresia ca ai castigat niste bani si ca grecul e bun, dar in realitate el castiga 80 de eurocenti. Multe din produsele scoase la vanzare sunt chinezarii (vezi Costinesti) sau copii (bune) dupa firme foarte mari din Vest (Calvin Klein, Prada si altele), facute in China.
Romania nu exista. Aceasta este concluzia la care am ajuns in Zakynthos. Ofertele de excursii in jurul insulei erau in aproape toate limbile europene. Mai putin in romana. A, si bulgara. In principiu, turistii din Zakynthos vin din Peninsula Scandinava, Polonia, Marea Britanie, Germania, Cehia, Romania si Grecia. Am intalnit si sarbi, bosniaci sau albanezi, dar mult mai putini.
La cateva minute dupa ce ajungi la destinatie (pentru a nu avea timp sa vezi ce si cum), agentia lu' peste iti propune excursii, la pret dublu sau chiar triplu fata de cele din oras, pe care trebuie sa le cumperi pentru ca "altfel nu vei mai avea ocazia sa vezi imprejurimile". Caz concret: in cazul nostru, agentia oferea, pentru aproximativ 40 de euro, excursii in jurul insulei si, "daca vremea e frumoasa", posibilitatea de pozat (din departare) plaja Navagio (principala atractie a insulei). Plus inca vreo doua prostii (vizita la nea Gigel acasa sa'ti arate ulei de masline extravirgin etcetera). In oras, puteai gasi la orice pas cam acelasi pachet pentru 18-22 de euro. Unde mai pui ca noi am stat pe plaja aproximativ o ora.
Drumul spre casa a fost la fel de obositor. Mai intai am fost nevoiti sa asteptam vreo opt ore in holul hotelului (timp in care ne-am plimbat, am facut plaja etc.). Autocarul a fost mai bun, dar insotitorul de grup a ramas acelasi. La granita cu bulgarii i se spune "doamnei" Adriana ca sunt opt persoane care trebuie sa isi continue drumul spre Moldova si ca ar trebui sa sune la agentie din timp. Bineinteles ca am ajuns in Bucuresti, dar agentia nu ne pusese la dispozitie niciun mijloc de transport catre... acasa. Dupa o cearta cu insotitoarea (care nu sunase sa anunte agentia ca mai sunt si niste... moldoveni) si dupa multe telefoane la agentie, am primit un... om. Un domn Paraschiv a venit si ne-a... trombonit. Ca masina e la Baneasa, ca avionul a avut intarziere (care avion?). Pana la urma a renuntat la faza cu avionul si a recunoscut ca e vina lor. Dupa vreo jumatate de ora a venit un Mercedes Vito. Ulterior aveam sa aflam ca agentia apelase la o alta firma (de transport persoane) si ca, din cauza neglijentei, Christian Tour (sper sa nu ne mai intersectam vreodata!) trebuie sa plateasca pentru transportul celor opt moldoveni circa 600 de euro.
Grecii pe care i-am intalnit pe insula mi s-au parut foarte smecheri. Mai toti stiu engleza (motiv pentru care nu am invatat prea multe cuvinte in greaca) si multi incearca sa te fure. O bijuterie de 2,2 grame, e batuta in casa de 2,3 grame. Ti se iarta faptul ca nu ai 20 de eurocenti. Tu ramai cu impresia ca ai castigat niste bani si ca grecul e bun, dar in realitate el castiga 80 de eurocenti. Multe din produsele scoase la vanzare sunt chinezarii (vezi Costinesti) sau copii (bune) dupa firme foarte mari din Vest (Calvin Klein, Prada si altele), facute in China.
Romania nu exista. Aceasta este concluzia la care am ajuns in Zakynthos. Ofertele de excursii in jurul insulei erau in aproape toate limbile europene. Mai putin in romana. A, si bulgara. In principiu, turistii din Zakynthos vin din Peninsula Scandinava, Polonia, Marea Britanie, Germania, Cehia, Romania si Grecia. Am intalnit si sarbi, bosniaci sau albanezi, dar mult mai putini.
vineri, 24 iunie 2011
Vacanta "de vis" in Zakynthos (II)
Revin cu detalii despre concediu. Ramasesem la descrierea hotelului. Piscina era mare, chiar prea mare, tinand cont ca nu era tocmai sezonul concediilor. Una din probleme era legata insa de cei cu care eram nevoiti sa o impartim. Nordicii au fost persoane ok (cam o treime dintre turistii de pe insula erau din nordul Europei, dar nu i-am auzit niciodata sa injure, sa tipe, sa... deranjeze in vreun fel), mai erau cateva cupluri de slavi, englezi si romani. In principiu toti au fost ok. Toti... cu exceptia "casalotilor" englezi. Veneau pe la ora 12.00-13.00 (probabil cand se trezeau din somn... dupa o noapte furtunoasa), vorbind tare, mult si prost (din ce intelegeam), sarind in apa, improscand si ocupand toate spatiile "bune". Piscina pentru jacuzzi era neincapatoare pentru o alta persoana in afara de ele. Tot lor le reveneau si cele 4-5 saltele pentru sezlonguri (grecii sunt buni cu cei care le fac vanzare!). La piscina nu puteai aduce produse din afara. Singurele acceptate erau doar cele cumparate de la bar, care aveau un pret dublu fata de cele din oras.
Mesele. Micul dejun stil bufet (cum ni s-a spus de la agentie si cum e trecut si pe site) consta intr-o felie de sunca de Praga si una de cascaval (dar nu puteai sa le pui cu mana pe felia de paine din cauza ca se rupeau de groase ce erau), o cafea si un ceai, ambele la plic, cate o cutie mica de gem si de unt, la care se adauga circa 150 de mililitri de suc de portocale (sa-i spunem suc). Asta in fiecare zi... De la "bufet" iti puteai lua fulgi de porumb si putin lapte ieftin (cald, ce-i drept) si oua fierte (intr-o zi a fost omleta :D, dar a mirosit a ou ars in tot hotelul).
Din cauza ca hotelul nu avea propriu-zis o bucatarie, cina era servita la cativa metri de hotel, la un restaurant cu multe pretentii, Peppermint. Restaurantul era foarte ok, problema era mancarea. Cina consta mereu intr-o rosie taiata in 4-6-8 bucati, la care se adauga, prin rotatie, ceapa si masline (un soi de salata) sau sos tzatziki (o farfurie "unsa"). Felul doi (si ultimul) cuprindea fie paste, fie un soi de carne (carnati, piftele, burgeri de la supermarket) cu un sos. Toti oaspetii hotelului, cu exceptia romanilor, erau salutati, li se strangea mana la intrare si la iesire, li se dadea o atentie (un desert, un ouzo etcetera). Probabil "datorita" agentiei, dar cu siguranta si imaginii pe care o avem peste hotare, romanii nu meritau un "tratament" asemanator celorlate natii. Nu e vorba de mancare, ci de gest. Sunt lucruri care iti lasa un gust amar. In ultima seara pe insula nu ne-am mai dus la cina la Peppermint. Cand ne intorceam seara din oras unul dintre chelneri, care parea sa... inteleaga mai multe, ne-a zarit, a iesit in poarta, ne-a salutat, ne-a strans mana... A salvat putin din mizeriile din timpul saptamanii.
Revin cu partea a treia, despre drumul spre casa si cateva concluzii despre Grecia vs. Romania.
Mesele. Micul dejun stil bufet (cum ni s-a spus de la agentie si cum e trecut si pe site) consta intr-o felie de sunca de Praga si una de cascaval (dar nu puteai sa le pui cu mana pe felia de paine din cauza ca se rupeau de groase ce erau), o cafea si un ceai, ambele la plic, cate o cutie mica de gem si de unt, la care se adauga circa 150 de mililitri de suc de portocale (sa-i spunem suc). Asta in fiecare zi... De la "bufet" iti puteai lua fulgi de porumb si putin lapte ieftin (cald, ce-i drept) si oua fierte (intr-o zi a fost omleta :D, dar a mirosit a ou ars in tot hotelul).
Din cauza ca hotelul nu avea propriu-zis o bucatarie, cina era servita la cativa metri de hotel, la un restaurant cu multe pretentii, Peppermint. Restaurantul era foarte ok, problema era mancarea. Cina consta mereu intr-o rosie taiata in 4-6-8 bucati, la care se adauga, prin rotatie, ceapa si masline (un soi de salata) sau sos tzatziki (o farfurie "unsa"). Felul doi (si ultimul) cuprindea fie paste, fie un soi de carne (carnati, piftele, burgeri de la supermarket) cu un sos. Toti oaspetii hotelului, cu exceptia romanilor, erau salutati, li se strangea mana la intrare si la iesire, li se dadea o atentie (un desert, un ouzo etcetera). Probabil "datorita" agentiei, dar cu siguranta si imaginii pe care o avem peste hotare, romanii nu meritau un "tratament" asemanator celorlate natii. Nu e vorba de mancare, ci de gest. Sunt lucruri care iti lasa un gust amar. In ultima seara pe insula nu ne-am mai dus la cina la Peppermint. Cand ne intorceam seara din oras unul dintre chelneri, care parea sa... inteleaga mai multe, ne-a zarit, a iesit in poarta, ne-a salutat, ne-a strans mana... A salvat putin din mizeriile din timpul saptamanii.
Revin cu partea a treia, despre drumul spre casa si cateva concluzii despre Grecia vs. Romania.
joi, 23 iunie 2011
Vacanta "de vis" in Zakynthos (I)
Asa dupa cum spuneam in postarea anterioara, tocmai ne-am intors din concediu. Desi ar fi trebuit sa fie de odihna (unde mai pui ca era si luna de miere), nu a fost chiar asa. Din pacate, ne-am creat o groaza de nervi si am venit si obositi. Azi postez doar prima parte.
La sfatul unui coleg am luat un pachet de la Christian Tour. Am decis sa mergem in Zakynthos, o insula greceasca atractiva din punctul de vedere al peisajelor (cel putin asa parea pe internet). Am optat pentru un hotel de trei stele, Family Inn. Ulterior aveam sa aflam ca nu e de trei stele, cum spun cei de la agentie, ci de doua stele plus (lucru recunoscut chiar si de cei de la hotel)... sau chiar de doua stele. Desi exista si posibilitatea de a alege all-inclusive, am ales demipensiune. Nu s-ar fi pus problema banilor, dar am zis sa nu fim legati de hotel, sa putem merge intr-o excursie, la o taverna etcetera (mare prostie!).
De la agentie ni s-a spus sa fim la Palatul Culturii la 5:30 (dimineata), de unde ne va prelua un Mercedes Vito cu numar de Bucuresti. La locul pomenit a venit un Volkswagen cu numar de Bacau si un alt sofer decat cel al carui numar ni s-a dat... In fine, pana la urma ne-am convins ca nu era teapa, ci doar o problema de organizare de la agentie. Soferul s-a dovedit a fi un om super ok. Probabil pentru ca nu avea treaba cu agentia...
Pe la 11.30 am ajuns in Bucuresti, la locul de unde trebuia sa plecam (undeva langa Palatul Parlamentului), dar autocarul nu era. Dupa indelungi apeluri, aflam ca trebuie sa vina un autocar, dar la 14.30... Asa ca am stat vreo 3 ore in caldura asteptand... o vechitura. Oricum, sigur nu arata la fel de bine ca autocarul cu care plecasera cei spre Muntenegru sau cu ca cele de pe site ("cele mai noi si mai moderne autocare din industria turistica" - am incheiat citatul). In autocar parea ok, dar pe parcurs au aparut tot soiul de probleme. Unele scaune nu se puteau lasa pe spate (in timp ce scaunele din fata da), distanta dintre ele era prea mica, iar televizoarele (alb-negru) erau puse mai mult de forma (cel din spate mergea un minut, patru nu). Pe la o bucata de noapte a fost o problema si cu aerul conditionat. In spatele autocarului se facuse foarte frig, in timp ce in fata nu se putea respira de caldura. Pana la urma au reusit sa solutioneze problema cumva.
Insotitorul de grup, "doamna" Adriana, se comporta de parca am fi fost un grup de elevi de clasa a doua (explicatii ca la analfabeti). Din cauza ca unii nu au acceptat acest statut, "doamna" s-a suparat si a refuzat sa mai comunice. Oricum, tot timpul cat a stat cu noi a refuzat sa raspunda la intrebarile care o deranjau sau la care nu stia raspunsul. "Opririle" sau locurile unde puteam manca (in autocar nu era voie) au fost (cu vreo doua exceptii, ambele in Grecia) niste spelunci ordinare, dar cu preturi de localuri de fite. "Magazinul de dulciuri" din Bulgaria, mult laudat de insotitoare (ce nu face omul pentru o cafea si o placinta gratis), s-a dovedit a fi un magazin cu cateva produse la punga pe care puteai sa le gasesti cam pe oriunde. Toaleta arata mai rau decat una din vreo halta din nord-estul Romaniei... Potrivita pentru a-ti veni pofta de mancare.
La hotel ne-am cazat rapid. Camera era ok, exceptand spatiul pentru dus, care era foarte mic, si mobila veche. Noaptea au fost si cativa tantari, dar din fericire luasem un aparat si niste pastile cu noi. Cel mai deranjant a fost insa faptul ca zidurile erau de carton (?), iar pe sub usa putea trece si un sobolan. Efectiv se vedea lumina de afara si, implicit, se auzea si tot ce se intampla pe hol/in hotel. Ultima noapte am "beneficiat" de un "program special" de hahaieli si urlete, motiv pentru care nu am reusit sa dorm decat vreo trei ore. "Entertainment-ul" a fost realizat in special de niste englezoaice (big fat stupid whales), venite probabil din vreun sat sau, in orice caz, fara alte atuuri in afara de bani. Pareau a fi clienti fideli (toti ai casei stiau cum le cheama) asa ca degeaba am fi protestat.
Revin in curand cu partea a doua, despre cum sunt tratati si priviti romanii in Zakynthos.
La sfatul unui coleg am luat un pachet de la Christian Tour. Am decis sa mergem in Zakynthos, o insula greceasca atractiva din punctul de vedere al peisajelor (cel putin asa parea pe internet). Am optat pentru un hotel de trei stele, Family Inn. Ulterior aveam sa aflam ca nu e de trei stele, cum spun cei de la agentie, ci de doua stele plus (lucru recunoscut chiar si de cei de la hotel)... sau chiar de doua stele. Desi exista si posibilitatea de a alege all-inclusive, am ales demipensiune. Nu s-ar fi pus problema banilor, dar am zis sa nu fim legati de hotel, sa putem merge intr-o excursie, la o taverna etcetera (mare prostie!).
De la agentie ni s-a spus sa fim la Palatul Culturii la 5:30 (dimineata), de unde ne va prelua un Mercedes Vito cu numar de Bucuresti. La locul pomenit a venit un Volkswagen cu numar de Bacau si un alt sofer decat cel al carui numar ni s-a dat... In fine, pana la urma ne-am convins ca nu era teapa, ci doar o problema de organizare de la agentie. Soferul s-a dovedit a fi un om super ok. Probabil pentru ca nu avea treaba cu agentia...
Pe la 11.30 am ajuns in Bucuresti, la locul de unde trebuia sa plecam (undeva langa Palatul Parlamentului), dar autocarul nu era. Dupa indelungi apeluri, aflam ca trebuie sa vina un autocar, dar la 14.30... Asa ca am stat vreo 3 ore in caldura asteptand... o vechitura. Oricum, sigur nu arata la fel de bine ca autocarul cu care plecasera cei spre Muntenegru sau cu ca cele de pe site ("cele mai noi si mai moderne autocare din industria turistica" - am incheiat citatul). In autocar parea ok, dar pe parcurs au aparut tot soiul de probleme. Unele scaune nu se puteau lasa pe spate (in timp ce scaunele din fata da), distanta dintre ele era prea mica, iar televizoarele (alb-negru) erau puse mai mult de forma (cel din spate mergea un minut, patru nu). Pe la o bucata de noapte a fost o problema si cu aerul conditionat. In spatele autocarului se facuse foarte frig, in timp ce in fata nu se putea respira de caldura. Pana la urma au reusit sa solutioneze problema cumva.
Insotitorul de grup, "doamna" Adriana, se comporta de parca am fi fost un grup de elevi de clasa a doua (explicatii ca la analfabeti). Din cauza ca unii nu au acceptat acest statut, "doamna" s-a suparat si a refuzat sa mai comunice. Oricum, tot timpul cat a stat cu noi a refuzat sa raspunda la intrebarile care o deranjau sau la care nu stia raspunsul. "Opririle" sau locurile unde puteam manca (in autocar nu era voie) au fost (cu vreo doua exceptii, ambele in Grecia) niste spelunci ordinare, dar cu preturi de localuri de fite. "Magazinul de dulciuri" din Bulgaria, mult laudat de insotitoare (ce nu face omul pentru o cafea si o placinta gratis), s-a dovedit a fi un magazin cu cateva produse la punga pe care puteai sa le gasesti cam pe oriunde. Toaleta arata mai rau decat una din vreo halta din nord-estul Romaniei... Potrivita pentru a-ti veni pofta de mancare.
La hotel ne-am cazat rapid. Camera era ok, exceptand spatiul pentru dus, care era foarte mic, si mobila veche. Noaptea au fost si cativa tantari, dar din fericire luasem un aparat si niste pastile cu noi. Cel mai deranjant a fost insa faptul ca zidurile erau de carton (?), iar pe sub usa putea trece si un sobolan. Efectiv se vedea lumina de afara si, implicit, se auzea si tot ce se intampla pe hol/in hotel. Ultima noapte am "beneficiat" de un "program special" de hahaieli si urlete, motiv pentru care nu am reusit sa dorm decat vreo trei ore. "Entertainment-ul" a fost realizat in special de niste englezoaice (big fat stupid whales), venite probabil din vreun sat sau, in orice caz, fara alte atuuri in afara de bani. Pareau a fi clienti fideli (toti ai casei stiau cum le cheama) asa ca degeaba am fi protestat.
Revin in curand cu partea a doua, despre cum sunt tratati si priviti romanii in Zakynthos.
Cel mai lung drum spre casa
M-am intors de cateva ore in Iasi. Revin mai tarziu cu detalii despre ceea ce trebuia sa fie un concediu de vis...
duminică, 12 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)