duminică, 3 ianuarie 2010

In noaptea de Revelion

Am inceput noul an facand reclama.

8 comentarii:

Acteon spunea...

Ma intreci... cu mult (stii la ce ma refer). :))

Marius Pârciu spunea...

pot sa spun NU? :))
p.s. las' ca de acu'nainte tin cura :))

Marius Bojor spunea...

bubu mic (”uite cine vorbeste”):)

Marius Pârciu spunea...

aloooo :))

Anonim spunea...

Ce falcutze durdulii ai domnule! Pare-se criza actioneaza in sincope. Pe unii ii gadila la buric iar pe altii la coaste. :)) Salutari!

Marius Pârciu spunea...

sunt unul dintre cei care s-au imbogatit datorita crizei... vai de capul meu

Anonim spunea...

Departe de mine gandul rau, te cunosc si stiu ca iti este greu. Povara crizei o purtam cu totii. …De fapt, pentru corectitudinea matematica, permite-mi sa efectuez o operatie de scadere: X, unde X reprezinta cetatenii, minus Y, identificat cu belferii mun’cipiului ori ai patriei. Asa obtinem poporul. Belferii astia cu minus in fata, descriu forma fizica a unui “pinguin imperial de birou public” fost “bufnita atotstiutoare securista”.( scuze dar de asta imi aduce aminte poza ta, fara sa-ti aduc vreo jignire …ci doar binete).Animalelor lasate de Dumnezeu le port un adanc respect, nu ma intelege gresit, caci luptă intru reprimarea instinctului primar de cautare a hranei. De fapt aici survine si deosebirea. Animalele din cladirile publice au si ele un instinct de baza, insa dobandit de la stramosul “bufnita atotstiutoare securista”, mai sus pomenita, instinct incropit din increngatura: hotie, nesimtire, fitil si trufie. Ca si originalul, “pinguinul imperial de birou public” nu precupeteste nimic pentru a-si duce la bun sfarsit telul. Insa, cel de birou sfideaza altruismul. El urmareste doar imbogatirea pe cai ilicite. Ca si stramosii sai, inclusi la categoria “bufnita atotstiutoare securista”, acesta mai are si orbul gainii. Nu vede mai departe de familia si lacheii sai. Dupa un mandat de patru ani( fie administratie locala, fie centrala) il poti recunoaste foarte usor la tv sau radio. La tv razbeste din multime dupa mersul specific leganat al “pinguinilor imperiali de birou” : genunchii striviti de greutatea burtii nu mai pot executa functia motrica de indoire. La radio, o ureche neincercata poate percepe lesne molfaitul gras si obtuz al minciunelelor frumos impachetate, molfait coroborat cu o usoara vibratie in voce cauzata de gusa preaplina. Caracteristicile acestea par acum opiniei publice atat de natural darwiniste, dupa 20 de ani de la revolutie, incat nici macar nu ni se mai face scarba. Au evoluat pana ne-am inghitit si voma. Poate va veni momentul in care vom constientiza ca noi suntem cei care trebuie sa aruncam cu pietre in institutia publica care mai poarta inca pecetea invizibila si rosie a comunismului.


Salutari de la Un Somer

Anonim spunea...

Marius, sper ca n-ai aruncat sticla. Sunt unii despre care se spune ca si-au luat masina din vanzarea sticlelor si borcanelor. Masina de barbierit, evident. :))))

Leo