Tramvaiul a ajuns inaintea mea. Il vad, dar nu pot ajunge la el. Intre noi este o jumatate de bulevard. Astept verdele impreuna cu doi batrani. Si ei vor sa ia cinciul. Vatmanul ne vede si asteapta inca 20 de secunde, desi ar fi putut pleca. Urcam in graba. Imi iau bilet si ma asez pe un scaun liber. Un singur tramvai de pe “5” este nou. Din pacate, nu l-am nimerit. Cel in care sunt are un interior din lemn, cateva inscriptii in germana... seamana cu interiorul unei case de nemtoaica in varsta. Mobila din anii ’70-’80 pe roti.
Trecem peste pod cu greu. Se lucreaza (desi nu va niciun muncitor) la calea de rulare. Doar pe o parte. Trecem de nodul improvizat si... frana brusca. “Mortii ma-tii cu taxiul ma-tii”. A sunat imediat injuratura vatmanului. De nervi. Poate si ca o justificare pentru calatori. Un taximetrist se bagase in fata si blocase o alta masina din spate chiar pe linia de tramvai. Dupa vreo 50 de metri o alta oprire: trebuie schimbat macazul. Inca putin si am ajuns in statie. Eu cobor la prima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu